Licență IGPR nr. 7092/T office@southwest.ro 0765058764

Unde sunt fișierele în Linux? O hartă a directoarelor, pe înțelesul tuturor

Unde sunt fișierele în Linux? O hartă a directoarelor, pe înțelesul tuturor

Daniel Stanoievici

Deschizi pentru prima dată discul unui calculator cu Linux și găsești directoare numite etc, usr, var sau proc. Nu vezi un C: și nici un folder care să adune toate programele. Pare o organizare criptică, până când observi regula: fișierele sunt grupate după rol, nu doar după aplicația căreia îi aparțin.

Un program poate avea executabilul într-un loc, configurația în altul și datele de lucru într-un al treilea. Odată înțeleasă această împărțire, găsești mai ușor ce cauți și știi unde nu e cazul să faci ordine manual.

Totul începe de la /

În Linux, arborele directoarelor pornește din /, numit directorul rădăcină. Toate celelalte căi pleacă de aici. /home/daniel, de exemplu, înseamnă directorul daniel, aflat în home, care se află direct sub rădăcină.

Nu înseamnă că toate fișierele sunt pe același disc. O partiție separată, un stick USB sau o resursă de rețea poate fi atașată într-un director al acestui arbore. Operația se numește montare. Pentru utilizator, conținutul devine accesibil printr-o cale obișnuită.

Atenție la două denumiri asemănătoare: / este începutul întregii structuri, iar /root este, de regulă, directorul personal al administratorului numit root. Nu sunt același lucru.

/home: locul în care lucrezi tu

Pe un calculator obișnuit, fiecare utilizator are un director personal sub /home. Aici găsești documentele, descărcările, fotografiile și multe dintre preferințele aplicațiilor. Numele subdirectoarelor pot varia cu limba sistemului.

Există și directoare ascunse, ale căror nume încep cu punct. De exemplu, ~/.config păstrează frecvent setările aplicațiilor pentru utilizatorul curent. Simbolul ~ este o prescurtare pentru directorul tău personal, nu pentru /home în ansamblu.

În mod normal, aici îți organizezi fișierele fără drepturi de administrator. Nu toate conturile au însă directorul personal în /home, mai ales cele folosite de servicii.

/etc și /usr: setările nu sunt programele

În /etc se află configurații ale sistemului și ale serviciilor: reguli, opțiuni de funcționare, definiții pentru montarea sistemelor de fișiere. Sunt setări care privesc calculatorul, spre deosebire de preferințele personale din directorul utilizatorului. Poți citi multe dintre ele, dar unele sunt protejate.

/usr adună o mare parte din software-ul instalat pentru sistem: executabile în /usr/bin, biblioteci în /usr/lib, documentație și alte resurse în /usr/share. În ciuda numelui, /usr nu este directorul personal al utilizatorului. Pentru documentele tale, te uiți în directorul personal, nu aici.

Vei întâlni și /bin, /sbin, /lib, uneori /lib64. Tradițional, ele găzduiau comenzi esențiale, instrumente de administrare și biblioteci necesare sistemului. Pe multe distribuții moderne sunt legături simbolice spre directoare din /usr, nu colecții separate. Destinațiile exacte și organizarea bibliotecilor diferă între distribuții și arhitecturi.

O legătură simbolică este o trimitere către altă cale. Dacă vezi /bin îndreptat spre /usr/bin, nu ai două copii ale tuturor programelor.

/var: ce se schimbă în timpul folosirii

Jurnalele, cache-urile și datele persistente ale multor servicii se găsesc în /var. Exemple utile sunt /var/log, pentru jurnale, și /var/lib, pentru starea și datele unor aplicații sau servicii. O bază de date poate păstra aici informații importante.

Tocmai fiindcă acest director poate crește, apare tentația de a șterge din el când discul se umple. Nu îl trata ca pe un coș de fișiere inutile. Un cache și o bază de date nu sunt același lucru, chiar dacă ambele ocupă spațiu în /var.

/tmp și /run: nu sunt locuri pentru păstrarea documentelor

/tmp este folosit pentru fișiere temporare. În funcție de distribuție și configurare, conținutul poate fi curățat periodic sau la repornire. Uneori este păstrat în memorie prin tmpfs, nu într-un sistem de fișiere obișnuit de pe disc. Nu te baza pe el pentru un document pe care vrei să-l găsești săptămâna viitoare.

/run conține informații necesare funcționării curente, precum identificatori de procese și puncte de comunicare între programe. Pe sistemele moderne este, de regulă, volatil și recreat la pornire. Diferența simplă: /var păstrează în mod obișnuit date între porniri, în timp ce /run descrie funcționarea de acum.

/boot, /dev, /proc și /sys: partea apropiată de sistem

În /boot găsești fișiere folosite la pornire, adesea nucleul Linux și imaginea inițială necesară încărcării sistemului. Organizarea exactă depinde de distribuție și de modul de pornire; partiția EFI poate fi montată separat.

/dev conține fișiere speciale prin care sistemul oferă acces la dispozitive fizice sau virtuale. Un nume precum /dev/sda poate reprezenta un disc. Nu este un document pe care să-l deschizi sau să-l modifici ca pe un fișier text.

/proc și /sys sunt sisteme de fișiere virtuale. Ele expun informații despre procese, nucleu și dispozitive, nu o colecție obișnuită de documente stocate pe disc. Unele intrări permit și schimbarea unor parametri. Pentru început, limitează-te la observare.

Unde apar stickurile și aplicațiile suplimentare

/mnt este folosit convențional pentru montări temporare făcute de administrator. /media este destinat mediilor detașabile, cum sunt stickurile. Unele distribuții folosesc în schimb căi sub /run/media. Locul real se verifică, nu se ghicește.

În /opt poți întâlni aplicații suplimentare instalate în directoare proprii, adesea furnizate separat de componentele distribuției. /srv este destinat datelor oferite de servicii, de exemplu conținut publicat de un server. Nu orice instalare îl folosește; unele servicii își țin datele în alte locuri, conform configurației lor.

O primă plimbare, fără să modifici nimic

Deschide terminalul cu utilizatorul obișnuit și încearcă:

pwd
ls -lah /
ls -lah ~
lsblk
df -h

pwd arată unde te afli. ls -lah listează inclusiv intrările ascunse, cu detalii și dimensiuni ușor de citit. lsblk prezintă dispozitivele de stocare și partițiile, iar df -h arată spațiul sistemelor de fișiere montate. Comenzile acestea doar afișează informații; nu ai nevoie de sudo pentru această explorare.

Dacă întâlnești „Permission denied”, nu înseamnă că Linux este defect. Contul tău nu are acces acolo. Administratorul root are drepturi mult mai largi, dar nu ai nevoie de ele ca să înveți harta sistemului. Începe cu directorul personal și cu listarea rădăcinii. Restul capătă sens pe măsură ce îl folosești.

Documentație